Clergyman's

“Nu poate exista o atitudine pur intelectuală față de adevăr: în mod ineluctabil, ea va fi volitivă, electivă. Omul nu întâlnește niciodată un adevăr inclus în obiecte. Iar revelația este deja o construcție creatoare a adevărului.”
— Nikolai Berdiaev

“Nu există realmente decât un pragmatism al minciunii; aceasta deoarece minciuna este foarte utilă organizării vieții și joacă un rol enorm în istorie. Toți șefii, toți conducătorii societăților umane au apreciat minciuna socialmente utilitară; au fost inventate în acest scop mituri, conservatoare, revoluționare, religioase, naționaliste și sociale, care au fost luate drept adevăr, un adevăr fundamentat științific.”
— Nikolai Berdiaev

“Se poate evalua gradul de dezvoltare a conștiinței morale a unui om după atitudinea sa față de gheena veșnică.”
— Nikolai Berdiaev

“Paradoxul moral al răului constă în faptul că el produce la adepții îndârjiți ai binelui o atitudine de răutate, de neîncredere și de ură față de cei răi sau considerați ca atare, de exemplu față de adversarii ideologici. În felul acesta, lupta împotriva răului se transformă ea însăși într-un rău.”
— Nikolai Berdiaev

“Omul este tragic datorită naturii sale ambivalente, care îl face să aparțină celor două universuri și să nu se mulțumească doar cu unul din ele. În spatele omului natural se ascunde un altul, pe care îl voi numi transcendental. Acest om transcendental este omul interior, a cărui existență se situează în afara obiectivării. Lui îi aparține tot ceea ce, în ființă, n-a fost aruncat la periferie, tot ceea ce nu este alienat sau determinat în exterior; tot ceea ce este, în el, un simptom al apartenenței sale la împărăția libertății. E inexact și convențional să numim aceasta natura omului, chiar adăugând epitetul corectiv „superioară”, căci libertatea nu este „natura”, spiritul nu este natura, e o realitate de o altă specie... Omul transcendental se situează în afara distincției subiect-obiect.”
— Nikolai Berdiaev

“Existența nu poate fi obiect al cunoașterii. Obiectivarea înseamnă întotdeauna alienare, desfigurare dublată de depersonalizare, pierdere a libertății, supunere la universal, cunoaștere prin concept.”
— Nikolai Berdiaev

“Păcatul nu constă în nesupunerea la poruncile divine, ci în servilitate, în pierderea libertății, în supunerea față de o lume inferioară, altfel spus, în ruperea alianței teandrice.”
— Nikolai Berdiaev

“E inadmisibil, de exemplu, să se pretindă că Dumnezeu este cauza Universului. Între Dumnezeu și om nu poate exista o relație cauzală. Dumnezeu nu determină nimic: el nu este o putere exterioară sau superioară.”
— Nikolai Berdiaev

“Dacă Dumnezeu nu există, omul este pe de-a-ntregul supus acestei societăți și acestei naturi, devenind sclavul necesității sociale și naturale. Credința în Dumnezeu este carta libertăților umane.”
— Nikolai Berdiaev

“Miracolul Revelației, inexplicabil prin cauzalitatea isorică, este miracolul intern al spiritului. Revelația se desfășoară în mediul uman și se produce prin om, ceea ce înseamnă că ea depinde de starea lui.”
— Nikolai Berdiaev

“Toate marile mișcări istorice săvârșite în numele ființei umane au sfârșit întotdeauna prin a se întoarce împotiva omului, pentru a-l lovi cu cruzime.”
— Nikolai Berdiaev

“Adevărul nu e un dat obiectiv, e o cucerire creatoare, o descoperire a spiritului creator și nu o cunoaștere reflectată a obiectului, a existenței obiectivate.”
— Nikolai Berdiaev