Cuvintele ni se aprinseră cu flacără înceată și înaltă..
- Nichita Stănescu
Cuvintele ni se aprinseră cu flacără înceată și înaltă..
- Nichita Stănescu
Cuvintele ni se aprinseră cu flacără înceată și înaltă..
- Nichita Stănescu
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
- Nichita Stănescu
Cuvintele ni se aprinseră cu flacără înceată și înaltă..
- Nichita Stănescu
Scot sângele ștampilat la vedere. Mi se dă drumul...De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea. Sunt liber, i-am răspuns, așa că n-am chef să-ți răspund. Ea a stat un timp descumpănită, apoi mi-a dat drumul...Am pe mine toate ștampilele. Dacă vreți să știți, eu, unul, sunt în ordine, mi se dă drumul..
- Nichita Stănescu
Ea mi-a spus, văzând lucrurile fixe ale alcătuirii mele: Aș vrea să fugim în Hiprboreea și să te nasc viu, asemenea cerboaicei, pe zăpadă, în timp ce aleargă și urlă cu sunete lungi atârnate de stelele nopții..
- Nichita Stănescu
A fi mic, a fi număr, a avea ochi e numai o prăbușire din infinit. Un infinit care cade din infinit.Prima mărime peste zero este infinitul. Mai mare peste nimic este totul. Stăm pe un cap de zeu fără să știm. Virușii stau pe noi fără să știe...trece o pasăre magnetică, leneșă, statică În liniște, când dă din aripi parcă se deschid ferestre. Ba nu , se aud cum se deschid ferestre de parcă o pasăre moale ar zbura leneșă. Ba nu, aripa păsării parcă deschide ferestre...aripile ei sunt ferestre. Da.
- Nichita Stănescu
Prietenii tăi, prietenele mele ne fac loc. O tonă de zăpadă peste noi se răstoarnă. Murim înghețați. Din nou numai pletele în primăvară ne-mpodobesc scheletele. .
- Nichita Stănescu
Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreață sau mai puțin măreață.
- Nichita Stănescu
Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreață sau mai puțin măreață.
- Nichita Stănescu
Bucuros de minuni surâdeam pentru doi, pentru trei, pentru toți semenii mei.O, voi ficțiuni, dulce lemn de tei..
- Nichita Stănescu