Clergyman's

Bun, dar cu noi cum rămâne? Ei au fost mari, tragici, sfinți...Ei au mâncat pâine, părinților noștri le-au fost părinți...Lor le-a fost frig, au pătimit, au mers prin zăpadă, prin noroi, ei au murit și s-au nemurit. Noi trăim , cu noi cum rămâne? S-a hotărât ceva? S-a hotărât? Când anume și ce anume? Suntem, dar ne este urât..
- Nichita Stănescu

Se arăta fulgerător o lume mai repede chiar decât timpul literei A. Eu știam că ea există, deși văzul dinapoia frunzelor nici n-o vedea. Râdeam în starea de om atât de iute, că mă loveam de propriul meu trup, cu durere, mirându-mă foarte că-l am..
- Nichita Stănescu

Bun, dar cu noi cum rămâne? Ei au fost mari, tragici, sfinți...Ei au mâncat pâine, părinților noștri le-au fost părinți...Lor le-a fost frig, au pătimit, au mers prin zăpadă, prin noroi, ei au murit și s-au nemurit. Noi trăim , cu noi cum rămâne? S-a hotărât ceva? S-a hotărât? Când anume și ce anume? Suntem, dar ne este urât..
- Nichita Stănescu

Se arăta fulgerător o lume mai repede chiar decât timpul literei A. Eu știam că ea există, deși văzul dinapoia frunzelor nici n-o vedea. Râdeam în starea de om atât de iute, că mă loveam de propriul meu trup, cu durere, mirându-mă foarte că-l am..
- Nichita Stănescu

El îmi spuse:scrisul este un mod de a încetini gândirea, de a desena primitiv chipul ființelor fără de chip, degetele pipăitului pur- cel care a fost mai dinainte de crearea degetelor și a lucrurilor..
- Nichita Stănescu

Mă doare surd, mă taie versul, cum simți nevoia să te piși.
- Nichita Stănescu

El începe cu sine și sfârșește cu sine, Nu-l vestește nici o aură, nu-l urmează nici o coadă de cometă..
- Nichita Stănescu

Una din pricinile pentru care marile idei sunt amorale este aceea că nu se indică starea de spirit a celui care le-a gândit.
- Nichita Stănescu

Această mare e acoperită de adolescenții care învață mersul pe mare, mai rezemându-se cu brațul de curenți, mai sprijinindu-se de-o rază țeapănă, de soare..
- Nichita Stănescu